Buzduganul a intrat în rândul însemnelor regale din monarhia română în 1920 prin adoptarea utilizării sale de către regele Ferdinand. De altfel, în cadrul ceremoniei de încoronare de la Alba Iulia, din 15 noiembrie 1922, buzduganul împreună cu coroana au fost sfințite, devenind astfel parte a istoriei și simbolisticii României și a Marii Uniri.
Buzduganul a fost realizat de Casa Rene Boivin din Paris, din aur, argint, turcoaz şi perle. Piesa, cu o greutate de 2 280 grame, iar în partea superioară sub globul cu tepi specific unei astfel de arme este ornată cu patru siluete feminine îmbrăcate în portul popular din vechiul regat, Transilvania, Basarabia şi Bucovina, şi are în vârf capul unei acvile cruciate.
Împodobit cu pietre preţioase, buzduganul cumpărat prin subscripţie publică este marcat cu inscripţia: "M.S. Regelui Ferdinand I al tuturor românilor dăruitu-i-s-a acest buzdugan de către popor ca unui vrednic domnitor şi biruitor spre pomenirea resboiului purtat de la 1916 până la 1919 pentru desrobirea şi unirea întregului neam românesc". Regele Ferdinand a precizat că primeşte emoţionat „darul”, care a fost purtat în trecut şi de voievozii Ţărilor Române.