Așa cum îl descrie George Călinescu: „erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț rus, cronicat român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru”, Dimitrie Cantemir reprezintă figura celui mai mare umanist din perioada feudală a literaturii românești.
Spre deosebire de mulți cărturari, acesta scrie atât cărți istorice, cât și geografice. Compunea versuri și relata în proză cele mai profunde trăiri. Reușește să lege între ele diferitele preocupări printr-o lucrare de sinteză, trăgând concluzii politice și sociale, desprinse din faptele trecutului și demersurile prezentului.
Spiritul său creator se îndreaptă curios spre muzică, religie, filosofie, logică, matematică și fizică. Pentru noi, Dimitrie Cantemir poate fi descris într-un singur cuvânt: excepțional.
Pentru Blaga, însuși Dimitrie Cantemir a reprezentat „inorogul alb” al gândirii românești, o întruchipare a purității ce deținea arta clarității previziunilor. Dimitrie Cantemir era cu mult deasupra cărturarilor contemporani vremii sale, fiind considerați ca unul dintre cei mai mari erudiți umaniști, remarcându-se cu vasta sa operă de natură științifică și literară.
A început cu anticii și a continuat cu moderniștii, pentru a-și pune bazele culturii proprii. Se folosea de limba latină precum un instrument esențial el expresiei. Și nu în cele din urmă, cărturarul a prefigurat iluminismul, iar Școala Ardeleana i-a fost model de inspirație pentru deschiderea sa către lume și progres.
Viața politică a lui Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir s-a născut la data de 26 octombrie 1673, fiind fiul Anei Bantăș și al lui Constantin Cantemir, domn al Moldovei în acea perioadă. Din poziția de tânăr principe, acesta a beneficiat de o educație cu adevărat complexă și completă, sub îndrumarea lui Ieremia Cacavelas.
Acesta a fost primul dascăl ce a reușit să sădească în sufletului celui mai erudit cărturar sămânța cunoașterii. Dimitrie Cantemir a studiat limbile: latină; greacă; slavonă.
A ajuns să stăpânească 14 limbi. A fost pasionat de „artele liberale”, teologie, strategii militare și mai ales istorie. Astfel, cu asemenea cunoștințe de amploare, scrierile sale de renume nu au întârziat să apară: „Divanul”; „Metafizica”; „Logica”.
Își continuă studiile la Academia Grecească a Patriarhiei, unde a cunoscut lumea musulmană, a înțeles înțelepciunea arabă, credințele și limbile orientale, devenind primul nostru orientalist. Cantemir a avut prilejul promovării culturii românești în cadrul ambasadelor marilor puteri Europene de la acea perioadă.
Fără prea multe așteptări, Dimitrie Cantemir a fost definitiv acreditat ca fiind cel mai de seamă cunoscător al istoriei otomane. Prin urmare, a ajuns să ocupe de peste un secol un loc privilegiat în tagma erudiților.
În 1710, ajunge domn al Moldovei. Domnia sa a fost scurtă, timp în care a încercat să pună bazele unui stat centralizat domnesc, prin intermediul Tratatului de Alianță cu Petru cel mare. Astfel, a fost nevoit să intervină de partea țarului în războiul ruso-turc.
Cărturarul nostru se refugiază la curtea lui Petru cel Mare, datorită înfrângerii suferite de la Stănilești. În Rusia, Cantemir devine un colaborator apropiat al țarului, sprijinindu-l în acțiunile sale politice, ultima la care a participat fiind campania țarului Petru I împotriva Persiei, din 1772.
Acest moment a reprezentat izvorul celor cercetărilor și scrierilor sale: „Collectanea Orientalia. Princips Demetrii Cantemiri variae schdae et excerpta e autographo descrpita”. Cantemir a însemnat cartografic și arheologic note privind folclorul și moravurile orientale, interpretări și comentarii ale acestora.
La 21 august 1723, eminentul cărturar se stinge din viață la Dimitrievka, la moșia dăruită de către țarul Rusiei ca mulțumire pentru serviciile aduse.
Un savant cu o reputație europeană
Recunoașterea meritelor pe care le-a adus prin scrierile sale, în anul 1714, când a fost ales membru al academiei din Berlin. Dimitrie Cantemir a fost primul român cu un astfel de merit. În anul 1716, cărturarul scrie în limba latină, la solicitarea aceleiași instituții, „Descripto Moldaviae”. Această lucrare avea un caracter monografic, fiind tradusă și publicată în limba română în anul 1825.
Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt considerate a fi cele de natură istorică, ce îmbogățeau cu viziunea științifică asupra evenimentelor: „Orice lucru fără pricină a se face nu se poate.”. Astfel, redactează o scriere cu caracter istoric: „Monarchiarum physca examinatio”, fiind un eseu filosofic asupra succesiunii ciclice a marilor imperii.
De asemenea, ideile filozofice și logice ale eruditului umanist pot fi întâlnite în: „Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago”; „Compendiolum universae logices institutiones”; „Istoria ieroglifică” etc.
Într-un final, Dimitrie Cantemir rămâne și astăzi întâiul spirit al nostru de dimensiuni extinse dincolo de granițele țării noastre. Cărturarul este însuși sinteza Orientului și Occidentului, fiind totodată exponent al sufletului național prin sufletul său de moldovean.